Am
aşteptat concertul acesta de când l-am ratat pe Parov de fiecare dată când
venise în Cluj. Drept urmare, am decis că e cazul să sărbătoresc acest lucru.
Am băut dinainte acasă, dar şi la concert.
Ajung la concert, atmosfera se
încinge, încetul cu încetul. După câteva beri (în plus) şi un gin tonic, am
fost în cap. Evident, eram în extaz şi săream la fiecare piesă. La un moment
dat, ce-mi vine mie în cap...? Să mă duc la Marcus (a.k.a. Parov Stelar) să îi
cer să îmi pună “Sugar”, fiindcă
vreau să o cânt.
Încerc
să urc pe scenă şi bodyguardul mă opreşte. Nu mă las şi încep să îl înjur; m-a
îmbrâncit şi am căzut. Încep să strig: “Marcuus,
ich liebe dich!”. Într-un final, acesta mă observă, vorbeşte cu bodyguardul
şi mă lasa să urc. I-am spus că sunt o mare fană a muzicii lui, că-l ascult de
câţiva anişori buni şi că aş dori să-mi pună piesa mea preferată şi să o cânt
(cred că aveam să regret asta, mai târziu).
Se
opreşte muzica: “Ladies and gentlemen! We
have a big fan here who wants to sing with us!”. În acel moment începe piesa;
eu eram panicată. Dar, mereu cânt mai bine când beau. Şi, spre uimirea mea şi a
publicului, (cred) m-am descurcat bine (am şi dansat, lucru ce nu-l fac atunci
când sunt trează). După asta, trupa m-a felicitat pentru curajul avut şi m-au
chemat în backstage cu ei. Am cunoscut membrii trupei, am râs, am vorbit despre
turneul “Princess”, după care m-au
chemat la after party, ghici unde...? În autocarul lor!
Marcus
a scos trei sticle de vin sec austriac. La început eram foarte entuziasmată,
dar pe urmă nu ştiam că nu o să îmi aduc aminte din toate lucrurile pe care
le-am făcut decât în proporţie de...30%? La naiba. Nu pot să cred că tot ce îmi
amintesc e din tot ce mi-au povestit apropiaţii şi cei din trupă. Tot ce îmi
amintesc e că am mers cu taxiul la concert şi m-am trezit în autocarul lor.
Dimineaţa, la ora 9:00, saxofonistul trupei: “’Morning! Coffee?”, iar eu i-am răspuns nedumerită: “Yes, please...”
CUM
AM AJUNS AICI?! Din câte mi-au povestit ei în acea dimineaţă, cântăreaţa
trupei, Cleo, s-a îmbolnăvit şi nu mai putea să cânte la următorul show din
Berlin, drept urmare, m-au întrebat dacă ştiu piesele cu vocal feminin, iar eu
le-am spus că le ştiu pe majoritatea. Mi-au propus să cânt cu ei până Cleo se va
face bine. “But I never sang before!”.
“No problem, we are a team, right?”,
mi-au zis.
Acum,
vin rugăminţile...Nu mi-am luat absolut nimic cu mine. Mai am vreo 30 de lei,
pe care trebuie să îi schimb în Euro, oricum. M-am împrumutat de la cei din
trupă, şi trebuie să le înapoiez ceva bani, până voi primi banii mei din
spectacolul din Berlin care e pe data de...19 octombrie, cred.
Mami,
te rog să nu te superi pe mine, dar cred că am luat cea mai bună decizie
(pentru mine). O să mă întorc în Cluj, oricum (cred). A, inca ceva. Te rog să
îmi activezi serviciul de roaming ca să putem vorbi mai mult.
A ta,
Alexandra.
[Off topic: am facut un promo mix pentru concertul lui Parov Stelar din cadrul TiMAF pe care il gasiti pe Mixcloud]
[Off topic 2: Acest articol este pentru Entertainer TV]
[Off topic 2: Acest articol este pentru Entertainer TV]
minunat articol... inclusiv dpdv pur literar! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos! Jurnalism, ce sa faci :D
RăspundețiȘtergere