Introducere...

Am avut un blog, pe un alt site care va fi inchis. Era un amalgan de poezii, ganduri, lectii si eseuri de la romana pe care le-am salvat sa ramana doar pentru mine. Acum, acest blog este rezultatul tuturor frustrarilor pe care le poate avea un adolescent la optsprezesce ani. Si va rog sa ma credeti, sunt multe. De la faptul ca nu are bani pana la faptul ca nu a mai avut o relatie de trei sau patru ani sau de la faptul ca are prea putini prieteni si si aceia, indisponibili.

Se zice ca nu trebuie sa iti expui viata pe tava. Dar cine a zis ca eu o fac? Ceea ce scriu eu aici nu este neaparat verosimil pentru toata lumea; sau poate ca e prea verosimil pentru unii dintre noi. Aici totul poate capata un alt sens, totul poate fi imaginativ, plin de subinteles si de frustrari, totodata pentru ca de asta era vorba doar, nu...?

Scriu aici pentru ca stiu ca practic nimeni nu va citi si voi putea scrie ce ma taie capul si mai ales, voi putea scrie in sfarsit, ce simt si nu ce gandesc, si mai ales pentru faptul ca in sfarsit cineva ma va asculta si pe mine: adica eu.

Ne vedem pe aici, in curand...